Metafora platformelor
O platformă este „o infrastructură programabilă peste care alte soft-uri pot fi construite și rulate, cum sunt sistemele de operare ale calculatoarelor sau ale consolelor de gaming, sau servicii de informații care oferă API-uri, astfel încât dezvoltatorii să poată proiecta straturi suplimentare de funcționalitate” [1].
Astfel, platformele prezintă anumite particularități arhitecturale, dar termenul pare că împrumută și sensuri mai tradiționale, cum ar fi o platformă de pe care se discută (ex.: platformă politică), oferind oportunitatea pentru socializare, participare și discuții.
Termenul platformă este o metaforă care a fost acceptată la nivel larg, iar cum uzul dictează norma, a fost înglobat în discursul public. Dar metafora ascunde mai multe aspecte, pe care Gillespie[1] le discută pe larg în articolul citat.
- Platformele nu sunt plate și lasă utilizatorii să se manifeste, ci sunt constructe complexe, pe multe nivele, care ghidează utilizatorul. Platformele impun reguli de conduită și pot să limiteze ceea ce un utilizator poate să facă.
- Utilizatorii platformelor nu sunt grupuri omogene. Platformele adăpostesc comunități uneori foarte nișate, care se folosesc de aceste servicii exact pentru a găsi oameni cu idei similare. Astfel, este loc pentru multe comunități disparate și divergente.
- Platforma poate foarte ușor să se eschiveze de responsabilitate. Ea oferă un serviciu un loc în care oamenii să se exprime, fără a-și asuma responsabilitatea asupra ceea ce este discutat. De exemplu, dacă cineva postează un mesaj antisemit și Facebook nu îl dă jos, înseamnă că Facebook este o platformă antisemită?
- Platformele sunt opace, nu dau de înțeles ce se află în spate și care este gradul de mentenanță al serviciului.
Facebook a refuzat să se proclame o „companie media”. De ce credeți că a luat această decizie?
[1] Is “platform” the right metaphor for the technology companies that dominate digital media? Tarleton Gillespie, 2017, NiemanLab.