Trolling și flaming

Trolling

Termenul trolling poate să aibă mai multe sensuri, în funcție de domeniul la care facem referire. Înaintea Web-ului, termenul făcea trimitere fie la folclorul scandinav, unde trolul era un gnom zburdalnic, care trăiește în munți sau în păduri, întruchipând forțele rele ale naturii. Alternativ, trolling-ul se teferă la o tehnică de pescuit. Originile mitologice și piscicole au fost înlocuite în ultima perioadă cu accepțiunea digitală a termenului: trolling pe internet.

Fabrici de „postaci” sau trolling-ul sponsorizat reprezintă un alt fel de comportament online, tot unul disruptiv, dar dus la nivel de meserie și cu obiective bine stabilite. Exemple de astfel de practici sunt:

• 50 Cent Party, China
• Internet Water Army, China
• Operațiunea Earnest Voice, SUA
• Brigada Opiniei Publice, Vietnam
• Ejército de Trolls de la Revolución Bolivariana, Venezuela
• Brigăzile Web rusești
• AK Trolls, Turcia

De ce este necesar să studiem trolii și trolling-ul?

Chiar dacă la prima vedere pare a fi vorba despre o subcultură cu comportamente discutabile, este esențial să o studiem. Transgresiunile trolilor împotriva anumitor persoane, organizații, guverne și a societății civile atrage atenția asupra moravurile unei culturi dominante. Trolii ne permit să vedem ceea ce cultura dominantă consideră a fi „bun” sau „normal”.

Whitney Phillips și-a scris teza de doctorat pe trolling și comunitățile de troli. În cartea Why We Can’t Have Nice Things (2015), Phillips discută despre toli și importanța lor în digestia culturală. Deci chiar dacă aceste comportamente se regăsesc la capătul extrem al spectrului cultural, trolling-ul nu este foarte excepțional, ci este construit pe comportamente mainstream. Astfel, disputa trolling vs. media de mainstream senzaționalistă este unul dintre cele mai evidente zone de acțiune ale trolilor.